Acum te simti ca Prometeu.
Inima exista pentru a fi franta,Pierdandu-te intr-o agonie crunta.
Mi-am deschis sufletul,
Fara a-mi consulta si cugetul.
A fost un pas gresit,
Si am avut doar de suferit.
Nu am sa iti mai dau satisfactia,
Sa iti vezi mergand creatia.
Am crezut ca esti altfel,
Imblanzindu-mi sufletul rebel.
Adio soptesc din departare,
Inima sfaramandu-se in continuare.
Bucatele mici incerc sa le lipesc,
Dar le vad cum se dezlipesc.
Spuneai ca am fost totul pentru tine,
Dar au fost doar vorbe cretine.
Am invatat lectia inca odata,
Greseala n-am sa o mai fac niciodata.
De persoane ca tine am sa fug,
Sperand sa fie arse pe rug.
Vreau sa sterg amintiriile cu un burete,
Sa incetez sa traiesc in trecut si in regrete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu