O masca alba,stralucitoare ii ascundea chipul,fara sa tradeze nici-o emotie ce putea sa-l faca sa para slab sau neputincios. Focul inimii ce ardea puternic il determina sa mearga inainte trufas si ascuns,asemenea unei umbre ,fara urme sau sunete..
Tristetea ce o purta alaturi,inflorea ,nelasandu-i o clipa de liniste ,ragaz si fericire ,sentimente interzise si dorite de orice muritor. Cei doi ochi salbatici,verzi ca smaraldul,ce straluceau in lumina Lunii,pironeau in loc orice om ce indraznea sa-i priveasca ,apoi se retrageau in cusca lor,printr-o simpla si banala clipire,lunga si anevoioasa..
Era condamnat sa fuga,sa parareasca orice lucru iubea..sa se ascunda dupa o masca ce imita privirea animalica si ucigatoare..Era un calator prin viata.
