Picaturi de apa se preling usor pe geam,Eu la tine neincetat ma gandeam.
Printr-un singur pas gresit,
Tot ce impreuna am cladit ,am reusit sa stric.
Ti-am spus ca sunt un monstru,
Care provoaca in jurul lui dezastru.
Tu m-ai privit zambind,
Si ma trezesc de fiecare data suspinand.
De multe ori te-am rugat sa pleci,
Dar cu privirea mea nu te indupleci.
Ai ales sa ramai alaturi de mine ,
Indreptandu-ma spre ce consideri ca e bine.
Eu continui sa te ranesc ,
Invocand acelasi joc prostesc.
Orice as face parca nu este deajuns ,
Persoana adevarata din mine adanc am ascuns.
Trebuie sa ai mare curaj,
Si sa nu-ti pese de cei din anturaj.
Sa incerci cu greu sa ma intelegi,
Desi te fac deseori sa spumegi.
Te ineci in al meu abis,
Ai impresia ca pasesti in paradis .
Cat de mult de inseli,
Pacatele mele incercand sa-mi speli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu